©Editura Acvaria
Toate drepturile rezervate

 

<Inapoi la CRONICI

Cronica la premiera spectacolului Scara montat la Teatrul National de Radiodifuziune (1997) - Marian Popescu - director editura UNITEXT

iesa Danei Mîndru – “Scara” – a fost retinută în selectia finală a concursului “Piesa anului 1996”, concurs organizat de către UNITER. Subiectul ei – criza cuplului – este, desigur, unul cunoscut, a fost tratat în enorm de multe feluri, prilejuind drame, comedii sau, pur si simplu, numai piese. Autoarea preferă mai degrabă un exercitiu dramatic pe marginea subiectului.

Personajele cuplului sunt denumite generic, El si Ea, iar aventura lor are cel mai comun punct de plecare: cei doi se hotărăsc să-si petreacă zilele de concediu explorând drumul pe o scară. Nu se stie unde va duce, se stie cu precizie unde începe. Devine evident pe parcursul dialogului că acest drum nu va fi unul obisnuit. Ca în orice situatie de acest gen, când sotii sunt singuri cu ei, dialogul lor explorează mai degrabă nivelele banalitătii existentei conjugale, dar până la un punct. Acest fantastic al banalitătii are, câteodată, si o anumită fortă de seductie.

Dana Mîndru este un scriitor aflat la început. Există în piesa ei o stângăcie inerentă de multe ori, celor care scriu pentru prima dată piese de teatru. În acelasi timp, însă, autoarea are o fermitate în a urmări firul conflictual fără să se piardă prea mult în digresiuni narative, păcat al multor dramaturgi aflati la început. Cele două personaje ale sale se mistuie progresiv în retorica dialogului de zi cu zi, apelează la trimiteri în propriul lor trecut conjugal, dezgroapă acele mici-mari incidente care le-au marcat viata împreună. Îmbătrânesc împreună, de fapt, pe acest drum, despre care nu stiu unde va duce.

Citind piesa am avut senzatia că, într-un fel, “Scara” poate aminti despre un alt traseu existential prin care personajul urma să atingă o mare necunoscută a vietii sale. E vorba de “Iona”, personajul piesei cu acelasi titlu, de Marin Sorescu. Similitudinea se opreste la un moment dat căci Dana Mîndru este mai mult interesată de efectul dezastruos pe care îl au banalitatea si rutina asupra unui cuplu ce ar fi trebuit să încerce măcar descoperirea paradisului promis. Ce îi asteaptă la final? O întâlnire, ca atâtea altele în viată, câteodată extrem de pilduitoare. Ce se va întâmpla după aceasta? Rămâne ca dv. să aflati singuri.

(Cronică în cadrul emisiunii “Agenda culturală Radio” din 27 august 1997 – Radio România Cultural)