<Inapoi la
CRONICI
Cronica
la premiera spectacolului
Scara montat la
Teatrul National de Radiodifuziune (1997) - Marian Popescu -
director editura UNITEXT
iesa
Danei Mîndru – “Scara” – a fost retinută în selectia
finală a concursului “Piesa anului 1996”, concurs organizat de
către UNITER. Subiectul ei – criza cuplului – este, desigur,
unul cunoscut, a fost tratat în enorm de multe feluri,
prilejuind drame, comedii sau, pur si simplu, numai piese.
Autoarea preferă mai degrabă un exercitiu dramatic pe marginea
subiectului.
Personajele
cuplului sunt denumite generic, El si Ea, iar aventura lor are
cel mai comun punct de plecare: cei doi se hotărăsc să-si
petreacă zilele de concediu explorând drumul pe o scară. Nu se
stie unde va duce, se stie cu precizie unde începe. Devine
evident pe parcursul dialogului că acest drum nu va fi unul
obisnuit. Ca în orice situatie de acest gen, când sotii sunt
singuri cu ei, dialogul lor explorează mai degrabă nivelele
banalitătii existentei conjugale, dar până la un punct. Acest
fantastic al banalitătii are, câteodată, si o anumită fortă de
seductie.
Dana Mîndru este un
scriitor aflat la început. Există în piesa ei o stângăcie
inerentă de multe ori, celor care scriu pentru prima dată piese
de teatru. În acelasi timp, însă, autoarea are o fermitate în a
urmări firul conflictual fără să se piardă prea mult în
digresiuni narative, păcat al multor dramaturgi aflati la
început. Cele două personaje ale sale se mistuie progresiv în
retorica dialogului de zi cu zi, apelează la trimiteri în
propriul lor trecut conjugal, dezgroapă acele mici-mari
incidente care le-au marcat viata împreună. Îmbătrânesc
împreună, de fapt, pe acest drum, despre care nu stiu unde va
duce.
Citind piesa am
avut senzatia că, într-un fel, “Scara” poate aminti despre un
alt traseu existential prin care personajul urma să atingă o
mare necunoscută a vietii sale. E vorba de “Iona”, personajul
piesei cu acelasi titlu, de Marin Sorescu. Similitudinea se
opreste la un moment dat căci Dana Mîndru este mai mult
interesată de efectul dezastruos pe care îl au banalitatea si
rutina asupra unui cuplu ce ar fi trebuit să încerce măcar
descoperirea paradisului promis. Ce îi asteaptă la final? O
întâlnire, ca atâtea altele în viată, câteodată extrem de
pilduitoare. Ce se va întâmpla după aceasta? Rămâne ca dv. să
aflati singuri.
(Cronică în cadrul
emisiunii “Agenda culturală Radio” din 27 august 1997 – Radio
România Cultural)