<Inapoi
la COMEDIE
Propunerea
autorului: trupele de teatru de amatori sau profesioniste sau
regizorii interesati de punerea în
scenă a acestor lucrări, pot
lua legătura cu autorul
AICI
|
Despre copyright
Scara
comedie in patru acte
Piesa nominalizata la Concursul National
de Dramaturgie "Camil Petrescu" (1996)
si la Concursul "Cea mai buna piesa
romaneasca a anului 1996" (UNITER si Fundatia Principesa Margareta).
Piesa
montata pentru Teatrul National de Radiodifuziune in 1997.
REZUMAT |
FRAGMENT
|
MONTARE
| CRONICA TEATRALA
|
TEXT INTEGRAL (PDF) |
COPYRIGHT
EL:
Tot nu esti gata, draga?! Hai, ce mai ai de facut?
EA:
Bagajul, iubitule! Gustarile, apa... Si sa nu-mi uit trusa de machiaj!
EL:
(Strambandu-se.)
Se putea?! Fardurile! Ce-ti trebuie tie farduri? Tot urata ramai.
EA:
(Ofensata.) Mersi. Dragalas ca-ntotdeauna.
(Apare din culise incarcata de bagaje.)
EL:
(Uimit.) Ce-i asta?! Draga, dar e doar o calatorie de cateva
zile. Nu trebuia sa iei toata casa.
EA:
E strictul necesar. Nimic in plus, nimic in minus. Sunt gata.
(Mai arunca o privire in oglinda.) Ei, cum arat?
EL:
(Nici nu se uita la ea.) Deh, cum arati... Tot tu cea de altadata.
Hai, iesi odata! (Pornesc amandoi.)
EA:
(Inflacarata de bucurie.) Sunt atat de curioasa unde ma duci! De
multa vreme nu mi-ai mai facut surprize, dragule. Cand imi dezvalui
misterul?
EL:
Stai sa ajungem.
EA:
(Visatoare.) O vacanta la Paris?! O croaziera pe
Mediterana?! O aventura la Polul Nord?! Hai, te rog, spune-mi, nu ma
tine pe ghimpi.
EL:
Am ajuns.
EA:
(Privind in jur nedumirita si dezamagita.)
Am si ajuns?! Unde?
EL:(In
fata lor se inalta scara care nu se stie unde duce. El sta tantos cu
mainile infipte in curea.)
Aici!
EA:
Dar nu-i nimic aici, draga. E pustiu, nu vezi?
EL:
Gasca ce esti! Cum nimic?! Niciodata n-ai observat esentialul. Uita-te
in fata ta. Asta e surpriza!
EA:
(Complet dezgustata.) Ce sa vad? Nu vad nimic.
EL:
Scara, femeie! Scara! Tu n-o vezi?
EA:
(Remarca pentru prima oara scara. ) Scara? Ce-i cu ea?
EL:
(Bate satisfacut si mandru cu palma pe o treapta.) E drumul
nostru spre fericire!
EA:
(Scarbita.) Glumesti.
EL:
Drumul nostru direct spre paradis! Eu am descoperit-o!
EA:
Incotro?
EL:
Drumul nostru spre fericire! Drumul nostru spre paradis!
EA:
Asta ai mai spus-o. Eu vreau sa stiu unde anume mergem. De ce m-ai
mintit? Mi-ai promis cea mai frumoasa calatorie din viata mea. (Se
smiorcaie.) Le-am spus tuturor ca plec intr-o vacanta de vis. Cum sa
le povestesc eu ca mi-am petrecut vacanta pe... o scara?
EL:
Hai, lasa smiorcaiala! Stiu eu unde te duc. Las’ pe mine!
EA:
(Tot smiorcaindu-se.) Dar rochia mea noua de seara? (Arata spre
unul din bagaje.) Pantofii cei scumpi! Parfumul cel nou! De ce nu mi-ai
spus ca nu voi avea nevoie de ele?
EL:
Ti-am spus, dar tu ai pus si aia, si-ailalta! Femeie dichisita! Umbli cu
farafastacuri de cucoana! Mie-mi placi si-n capot. Hai, lasa bagajele
aici. Trebuie sa pornim.
EA:
(Ezita sa renunte la bagaje. Alege doar unul dintre ele pe care il
pune pe umar, dar fara sa o vada el.) Dar esti sigur ca ajungem
undeva?
EL:
Ssst, nu vorbi asa tare. Vrei sa ne auda si altii? E sansa vietii
noastre, femeie! Nimeni nu mai stie de scara asta. Eu am descoperit-o.
Uita-te in sus! Tu-i vezi capatul?
EA:
(Priveste credula.) Parca nu. Tii, ce mare e! Si vrei sa spui ca
noi doi mergem acolo sus? (Pare totusi
incantata de ceea ce vede.)
EL:
Lasa trancaneala si ia-o tu inainte, ca esti femeie.
EA:
(Bate in retragere.) Ne - ne - ne! Tu mai intai, ca tu ai
descoperit-o! E dreptul tau s-o inaugurezi.
EL:
(Priveste putin ezitant prima treapta. Ii incearca soliditatea.)
Mda, merge. Sa ai grija ca e putin subreda. Se vede ca n-a mai trecut
nimeni pe aici. (Mai urca o treapta.) Totul e-n regula, draga.
Poti sa ma urmezi. Eu am sa-ti deschid drumul. (Porneste pe scara
fara sa priveasca inapoi catre ea.) Ia priveste si tu, draga, sa
vezi ce minunatie!
EA:
(Face primul pas. E excesiv de prudenta.) Dar nu puteai si tu sa
gasesti o scara cu balustrada? Daca ametesc?
EL:
(Dispretuitor.) Mai bine iei liftul! Pai de ce crezi ca am ales
scara asta? Tocmai pentru ca e atat de spectaculoasa. Toata viata m-ai
batut la cap ca avem o existenta searbada, fara evenimente neobisnuite,
fara senzatii tari. Poftim senzatii tari!
EA:
(Fricoasa sa continue.) Nu mai bine ramanem noi acasa? Deseara e
serialul acela care-mi place mie iar maine e meciul pe care il asteptai
atata. Hai sa ramanem! Iti fac o fripturica buna si ne uitam si noi ca
oamenii la televizor. Mai stam si noi de vorba... O sa ne simtim ca in
concediu. Zau, dragule!
EL:
(Hotarat.) Sa nu aud de serialele si meciuri! Suntem in vacanta,
in aventura vietii noastre. Aer curat, liniste, privelisti minunate!
Ce-ti poti dori mai frumos de atat?
EA:
(Mai urca o treapta, se clatina nesigura.) Esti sigur ca drumul
asta ajunge undeva? Dupa cum arata, n-as zice...
EL:
(Ofensat.) Femeie neincrezatoare! Niciodata n-ai avut incredere
in mine.
EA:
(Impaciuitoare.) Cum n-am incredere, iubitule?! Daca nu aveam
incredere in tine, te urmam eu asa. orbeste, in concediul asta?! Fara ca
macar sa stiu unde ma duci?!
EL:
Ei, hai, lasa asta. Tine-te dupa mine si fii atenta pe unde calci! Sa nu
te aud ca te mai smiorcai degeaba ca te las aici si te iau la intoarcere!
EA:
(Tematoare.) Ai fi in stare sa ma lasi aici? (Smiorcaita.)
Nu credeam ca ai un suflet atat de amar...
EL:
(Plictisit.) Ti-am zis sa taci! Macar in vacanta respecta-mi
linistea, ca in rest... Hai, ce stai? Inainteaza!
EA:
(Tinandu-si echilibrul sa nu cada.) Nu alerga asa, ca nu pot sa
te ajung. (Se impiedica.) Ah, ciorapul! Mi s-a rupt ciorapul!
(Se opreste.)
EL:
(Nervos. Se opreste si el.) Asta-i culmea! Ne oprim in loc pentru
o amarata pereche de ciorapi.
EA:
(Grijulie, cautand firul dus la ciorapi.) E cea mai buna pereche
iar pe celelalte m-ai obligat sa le abandonez jos, cu bagajele. Ce stii
tu? Tu nu-ti schimbi sosetele cu lunile. Ce, crezi c-am uitat ce ciorapi
aveai cand ne-am casatorit? Rupti in varf si in calcai! De-aia nu te
descaltai niciodata. Dormeai incaltat! Spuneai ca daca-ti scoti
pantofii, nu-i mai poti pune la loc de stramti ce erau. Aceeasi pereche
de cand ai terminat armata. (Rade.)
EL:
(Jignit.) Da’ ce? Ca tine careia nu-i mai ajung boarfele? Ce-ti
trebuie atatea, tot nu inteleg.
EA:
(Sfatoasa.) O femeie trebuie sa arate bine in orice imprejurare.
EL:
Pentru cine trebuie sa arati tu bine?
EA:
Pentru lumea din jur!
EL:
Prostii! Te-ai maritat! Ce-ti mai trebuie lumea din jur? Pe mine nu ma
deranjeaza daca te imbraci in fiecare zi la fel.
EA:
Frumos mi-ar sade! Traiesc intre oameni, dragule, iar oamenii vad si
analizeaza fiecare amanunt. Nu vreau sa le dau motiv de barfa, destul ca
ma acuza toata lumea de halul in care arati. Dar nimeni nu stie ce catar
incapatanat esti la capitolul haine. Daca nu ti-as schimba eu camasa in
fiecare dimineata, daca nu ti-as lustrui eu pantofii, daca nu ti-as pune
pana si pasta pe periuta de dinti, vai de capul tau cum ai arata! Destul
ca uneori te trezesti atat de tarziu ca nu mai apuci nici sa te
barbieresti.
EL:
Ieri m-am barbierit!
EA:
(Ridica privirea acuzatoare spre el.) Alaltaieri!
EL:
(Incurcat.) Lasa naibii ciorapii aia si hai!
(Porneste iar.)
EA:
(Isi intinde grijulie ciorapul pe picior, apoi isi aranjeaza fusta.
Priveste in jos.) Oh, ce mici au ramas copacii in urma noastra!!!
EL:
Nu te mai uita in jos ca ametesti!
EA:
(Bucuroasa.) Uite, se vede si casa noastra! Ah, am uitat geamul
de la baie deschis! Vai de mine! Eu ma intorc sa-l inchid!
EL:
Nu fi proasta! Pentru cateva zile?
EA:
Nu inteleg cum am putut sa-l uit deschis. Doar am controlat de cateva
ori toata casa inainte de a pleca. Vai, vai, cum am putut sa uit?
EL:
(Rautacios.) Ai imbatranit, asta e.
EA:
Ia te uita cine vorbeste! Care din noi s-a nascut primul? Cine se
plangea mai ieri ca a facut burta si a inceput sa cheleasca?
EL:
Sotul celei care mai ieri isi netezea ridurile cu creme hidratante si
care isi vopsea parul carunt fir cu fir. Hai, nu vorbi de batranete ca
oricum ma tin mai bine ca tine! Uite cum gafai cand urci! Se vede ca nu
mai ai putere.
EA:
(Plina de energie.) Nu mai am putere, ai? Dar oare cine face zece
drumuri in piata si cara sacosele pline in fiecare zi?
EL:
(Tantos.) Eu, desigur!
EA:
Nu am zis duminica, zic in fiecare zi. Las’ ca stiu eu de ce iti place
sa mergi la piata duminica. Mergi sa-i vezi pe amicii tai jucand table
in parc. Vrei sa razi de ei a doua zi, la serviciu. Nu te da mare acum
ca faci si tu din cand in cand piata, ca tot eu iti scriu pe lista ce
trebuie sa cumperi. Ai uitat cand m-ai pus sa-ti desenez pe hartie
principalele deosebiri intre hrean si patrunjel? Daca ar fi dupa tine ai
lua numai cartofi.
EL:
Vrei sa spui ca nu-s buni? Mama, ce cartofi faceam cand eram holtei! De
ce m-am insurat? Ca sa evoluez de la cartofi fierti la... (Cu dispret.)
bors de zarzavat.
EA:
(Ofuscata.) Te pomenesti ca nu ti-o fi placand...
EL:
Deh, ce pot sa mai spun acum? De-aia mi-am luat nevasta! Ca sa-mi faca
de mancare.
EA:
(Bosumflata, prinde putere si il depaseste.) Aha, numai pentru
asta! Las’ ca-ti arat eu mancare!
EL:
Hopa, ai prins viata! Nu mai gafai? Stai, unde-o iei asa ca din pusca?
Mai potoleste-te si tu, nu te obosi chiar de la-nceput! Avem mult de
mers. (Ea nu se opreste. El o prinde de brat cu brutalitate.) Tu
n-auzi? Ia-o mai usurel.
EA:
N-am imbatranit, vezi? Inca mai pot sa ma tin pe picioare!
EL:
(Tinandu-i calea.) Stai cuminte la locul tau! Nu trebuie sa
dovedesti nimic. Oricum nu te vede nimeni aici.
EA:
(Suparata.) Tie vroiam sa-ti dovedesc, prostule!
EL:
Nu-i nevoie. Eu te cunosc... (El o ia inainte.)
EA:
(Oboseste.) Ma dor picioarele.
EL:
(Enervat.) Ei, asta-i!
EA:
Vreau o pauza!
EL:
Deja?!
EA:
Tu n-ai tocuri asa ca mine.
EL:
(Explodeaza.) Tocuri?! Ti-am zis ca avem drum lung de facut si sa
te incalti usor.
EA:
Nu te-am crezut. Credeam ca glumesti. Sunt pantofii mei cei mai frumosi.
In vacanta iei cu tine ce ai mai bun, nu?
EL:
Daca-s buni si frumosi, nu inseamna ca sunt si comozi. Tocuri! Pe scara
cu tocuri!
EA:
De unde sa stiu ca am de urcat o scara?
EL:
Puteai sa te gandesti la orice situatie.
EA:
Eu m-am gandit la ceva elegant, comod, scump. Speram si eu o calatorie
cu vaporul, romantica, doar noi doi pe punte, sub un clar de luna. Sau
sa ne oprim intr-o padure pustie la o cabana parasita, sa faci focul in
camin si sa bem sampanie in timp ce tu imi soptesti cuvinte dulci...
EL:
Ei as!
EA:
Speram o vacanta luxoasa in care sa uit si eu pentru doua saptamani de
bucatarie. Sa dorm in asternuturi de matase si sa fac baie in piscina.
Sa beau cockteiluri alese si sa ne plimbam pe faleza...
EL:
Vezi ca te contrazici? Faleza intr-o padure pustie?
EA:
(Bosumflata.) E un fel de-a vorbi!
EL:
Visuri de femeie! Ti-am spus sa nu-ti faci iluzii.
EA:
Nimeni nu ma poate opri sa visez ceea ce nu voi avea niciodata.
EL:
(Mandru.) Recunoaste ca n-ai visat niciodata o scara atat de
interesanta!
EA:
Nici prin gand nu mi-a trecut!
EL:
A fost o idee de-a dreptul originala, nu-i asa?
EA:
Da, cred ca te-ai gandit mult pana ai gasit-o!
EL:
(Foarte sobru.) Mereu am cautat sa-ti ofer ceva deosebit, ceva
nastrusnic, sa-ti arat ca mai am inca suflet de copil.
EA:
... si minte de copil.
EL:
Ca sa nu ma mai acuzi ca sunt prea sobru.
EA:
Vai, am zis eu asta?
EL:
Hai, gata, nu sta. Avem drum lung pana la apusul soarelui. Te-ai
odihnit?
EA:
Dar nici macar nu ne-am oprit.
EL:
Nu-i nimic. Noi ne odihnim in mers. Scoate-ti pantofii daca altfel nu
poti merge.
EA:
Usor de spus! Vrei sa-mi ranesc talpile? Sa-mi rup de tot ciorapii?
EL:
Treaba ta! Sa nu mai aud o data de ciorapii aia nenorociti ca vin si
ti-i scot cu forta!
EA:
Ei, hai, vino!
EL:
De ce oare nu s-au inventat ciorapi din plastic pentru femei? Sa nu va
mai aud toata ziua bocind dupa inca un fir dus...
EA:
(Iscoditoare.) Si pe cine, ma rog, auzi tu toata ziua vorbind de
ciorapi?
EL:
Pe tine, si-mi ajunge! Iti dai seama ce-ar fi sa am un harem intreg si
sa li se rupa la toate odata ciorapii!
EA:
Daaa? Ei, hai, dac-ai inceput sa spui adevarul, marturiseste tot! Ca sa
ajungi sa vorbesti cu o femeie despre ciorapi, trebuie sa ajungi...
foarte aproape. Cine e?
EL:
Cin’ sa fie, draga?
EA:
Spune, ai cui sunt ciorapii?
EL:
(Nervos.) Hai, nu ma enerva! Fii fata cuminte si vezi-ti de drum!
EA:
(Plangacioasa.) N-am sa te acuz de infidelitate doar pentru ca
stii cum se rup niste ciorapi de dama, dar ma deranjeaza ca nu-ti pasa
de propriii mei ciorapi.
EL:
(Plictisit.) Las’ ca-ti cumpar altii.
EA:
(Isi scoate pantofii si ii arunca in gol.) Inapoi la primitivism!
Apropo, draga, cand crezi ca s-a inventat scara?
EL:
(Plin de importanta.) Cu siguranta inaintea erei noastre!
EA:
(Nedumirita.) Si la ce le trebuia scara pe vremea aceea? Unde
vroiau sa se urce?
EL:
Ce intrebari stupide pui si tu!
EA:
Ma pasioneaza subiectul, draga. Cine ar fi crezut vreodata ca poti sa te
dai in vant dupa o scara?
EL:
Nu-ti risipi energia cu vorbaria! Urmatorul popas il facem acolo, vezi
punctul acela negru?
EA:
(Se mira.) Ce-o fi acolo?
EL:
Cine stie? Sa nu te mai plangi de oboseala, de ciorapi sau de tocuri
pana acolo, ne-am inteles?